Insolvență și restructurare

Când o firmă este, juridic, în insolvență

Insolvența nu este sinonimă cu lipsa de bani și nici cu falimentul. Legea nr. 85/2014 o definește ca acea stare a patrimoniului în care fondurile bănești disponibile sunt insuficiente pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile — iar starea este prezumată atunci când debitorul nu a plătit datoria față de creditor timp de 60 de zile de la scadență. Pentru ca o cerere de deschidere a procedurii să fie admisibilă, creanța trebuie să depășească valoarea-prag stabilită de lege.

Distincția contează în ambele direcții. O firmă care are active, dar nu are lichidități, poate fi în insolvență în sensul legii. Invers, o singură factură contestată serios nu justifică deschiderea procedurii, iar contestația debitorului este exact instrumentul prin care acest lucru se demonstrează, în termenul scurt pe care legea îl acordă.

Reorganizare sau faliment: ce cântărește instanța

Deschiderea procedurii nu înseamnă închiderea firmei. Legea prevede două ieșiri: reorganizarea judiciară, pe baza unui plan votat de creditori și confirmat de judecătorul-sindic, și falimentul, adică lichidarea averii și distribuirea sumelor obținute.

Un plan de reorganizare nu se confirmă pentru că este optimist, ci pentru că este verificabil. Ce se examinează în practică este dacă previziunile de flux de numerar se sprijină pe contracte reale, dacă sursele de finanțare a activității curente sunt identificate, dacă tratamentul categoriilor de creanțe respectă ordinea legală și dacă niciun creditor nu primește prin plan mai puțin decât ar primi în faliment. Un plan care nu trece acest ultim test nu poate fi confirmat, oricât de bine ar fi scris.

Termenele sunt scurte și de decădere

Insolvența este procedura în care se pierd cele mai multe drepturi din simplă întârziere. Declarația de creanță se depune până la termenul fixat prin hotărârea de deschidere; creditorul care îl ratează nu mai participă la distribuiri. Contestațiile la tabelul preliminar se formulează în termenul prevăzut de lege, calculat de la publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvență — nu de la data la care creditorul a aflat efectiv.

Buletinul procedurilor de insolvență este, în această materie, echivalentul unei comunicări personale. Verificarea lui periodică nu este o formalitate: este singurul mod în care un creditor sau un asociat află la timp ce se întâmplă în dosar.

Ce se poate face, concret

Pentru debitor: pregătirea cererii proprii cu documentația completă prevăzută de lege, apărarea împotriva cererii unui creditor atunci când creanța este contestabilă, construcția unui plan de reorganizare care poate fi efectiv confirmat, și apărarea administratorului în acțiunea în răspundere.

Pentru creditor: declararea creanței în termen și cu documentele care o susțin, contestarea creanțelor concurente înscrise nelegal în tabel, urmărirea măsurilor administratorului judiciar și, unde există indicii de acte frauduloase încheiate în perioada suspectă, acțiunea în anularea lor.