Dreptul familiei

Trei căi de divorț, cu costuri foarte diferite

Când ambii soți sunt de acord și nu au copii minori, divorțul se poate pronunța pe cale administrativă, la ofițerul de stare civilă. Când sunt de acord și au copii minori, calea notarială rămâne deschisă, cu condiția ca înțelegerea lor privind autoritatea părintească, locuința copilului, legăturile personale și contribuția la cheltuieli să corespundă interesului superior al copilului — notarul poate refuza altfel.

Divorțul judiciar rămâne pentru situațiile în care nu există acord, în care căsătoria este grav vătămată, sau în care trebuie tranșate concomitent partajul și măsurile privind copiii. Este cel mai lung și cel mai costisitor drum, iar uneori este singurul posibil.

Alegerea între cele trei nu este o chestiune de principiu. Este o comparație între ce se poate obține pe cale amiabilă în trei luni și ce se poate obține în instanță în doi ani — inclusiv sub aspectul efectelor asupra copilului, care sunt reale și nu se recuperează ulterior.

Copilul: regula este autoritatea părintească comună

Codul civil stabilește ca regulă exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți, chiar și după divorț. Exercitarea exclusivă de către un singur părinte este excepția și se dispune numai pentru motive temeinice, în interesul superior al copilului.

Ceea ce se stabilește separat este locuința copilului, programul de legături personale ale celuilalt părinte și contribuția fiecăruia la cheltuielile de creștere și educare. Pensia de întreținere se raportează la veniturile celui obligat și la numărul de copii aflați în întreținere, în cotele prevăzute de Codul civil.

Măsurile urgente

Atunci când situația nu suportă amânare — un copil despărțit de părintele la care locuia, lipsa oricărei contribuții la întreținere, împiedicarea legăturilor personale — ordonanța președințială permite luarea unor măsuri provizorii pe durata procesului, într-o procedură rapidă.

Măsura provizorie nu prejudecă fondul, dar creează o situație de fapt care, în practică, are greutate: instanța care judecă fondul se raportează la o stare de lucruri deja existentă. De aceea momentul formulării cererii contează aproape la fel de mult ca temeinicia ei.

Pentru situațiile de violență în familie, ordinul de protecție se emite în regim de urgență și poate include evacuarea agresorului din locuința comună, interdicția de apropiere și obligarea la păstrarea unei distanțe minime.

Bunurile

Partajul bunurilor comune se poate face odată cu divorțul sau ulterior, printr-o cerere separată. Regula este împărțirea în cote egale, dar contribuția efectivă a fiecărui soț la dobândirea bunurilor poate fi dovedită și poate conduce la cote inegale. Bunurile proprii — cele dobândite înainte de căsătorie, prin moștenire sau prin donație — rămân în afara masei partajabile, cu condiția să poată fi identificate ca atare.